Draga cititorule,

Bine ai venit si iti multumesc ca te afli aici.

As dori sa iti impartasesc cate ceva despre mine, pentru ca intalnirea noastra sa fie una fireasca si autentica. Cred profund ca oricine porneste intr-o calatorie terapeutica are dreptul sa cunoasca persoana cu care va purta conversatii semnificative, careia ii va incredinta fragmente din propria poveste si in fata careia isi va deschide, treptat, inima si vulnerabilitatile.

Paradoxal, dintre toate textele pe care le-am scris de-a lungul anilor, acesta s-a dovedit a fi cel mai dificil. Poate din grija ca a spune prea mult despre mine nu ti-ar fi de un real folos — mai ales daca vom lucra impreuna — si ca o astfel de expunere ar putea genera transfer (daca doresti sa afli mai multe despre acest subiect, vei gasi un link la finalul paginii).

Numele meu este Catalina. M-am nascut in urma cu o jumatate de secol, intr-un frumos si pitoresc colt de Romanie. De mica am visat sa devin dascal — poate pentru ca am iubit dintotdeauna copiii si felul lor unic de a privi lumea. Copilaria mi-am petrecut-o intre vacantele la bunici si zilele de scoala insufletite de orele intregi printre rafturile prafuite ale bibliotecii scolii.

Am urmat prestigiosul Liceu National „Zinca Golescu” (astazi Colegiu National), cu specializarea Filologie, iar mai tarziu am facut primii pasi catre visul meu, studiind Socio-Psiho-Pedagogia in cadrul Colegiului Universitar, unde, timp de trei ani m-am pregatit pentru a deveni dascal. Insa, pe masura ce studiile se apropiau de final, s-a conturat tot mai clar dorinta de a intelege oamenii mai profund — atat pe cei tineri, cat si pe cei maturi.

Astfel a inceput un nou capitol. Imediat dupa absolvirea colegiului, am continuat studiile timp de inca trei ani la Universitatea din Pitesti, cu specializarea Filosofie–Psihologie. Un an mai tarziu, in mod firesc, am finalizat si programul de licenta in Psihologie, de patru ani, la Universitatea din Bucuresti — o perioada care mi-a consolidat definitiv pasiunea pentru acest domeniu.

In toti acesti ani de studiu am descoperit Metafizica — o intalnire care a ramas cu mine de atunci. Fascinatia pentru marile intrebari ale existentei a devenit un fir calauzitor prezent in fiecare etapa a parcursului meu academic si personal.

In aceeasi perioada — poate si pentru ca studiile pareau a nu se mai termina — am inceput sa lucrez, insa nu in domeniul la care visasem. Am ajuns in sectorul economic; un spatiu care mi-a adus numeroase realizari si satisfactii profesionale, dar care nu a reusit niciodata sa umple golul lasat de neimplinirea chemarii mele interioare.

Astfel ca, de-a lungul acelor ani, am continuat sa urmez ceea ce imi hranea sufletul. Am citit zeci de studii, articole si carti; am explorat tehnici de prim-ajutor psihologic si numeroase domenii conexe. Prieteni, cunostinte si colegi imi cautau adesea sprijinul, si am simtit a fi ceva firesc sa le fiu alaturi . Cu toate acestea, ceva esential inca lipsea.

Desi imi construisem o cariera solida in domeniul economic, am continuat sa studiez si sa imi aprofundez cunostintele despre psihicul uman si complexitatea sa. Am urmat, diverse cursuri de specializare, printre care cursuri de Terapie Cognitiv-Comportamentala (CBT), Programare Neuro-Lingvistica (NLP) si Life Coaching, iar apoi am obtinut diploma de Master intr-un domeniu care ma captivase inca din primii ani de studentie – Metafizica.

Aceasta alegere a venit natural, pentru ca dincolo de ritmurile cotidiene care ne consuma energia si timpul, am fost mereu atrasa de intrebarile profunde ale existentei, de natura realitatii, cauzalitate si principii universale, timp si spatiu, divinitate si transcendenta — intrebari care au fascinat de-a lungul timpului unii dintre cei mai mari ganditori ai lumii.

Prin studiu si prin linistea vibranta a cartilor, am ajuns sa inteleg ca omul nu este doar o fiinta rece, mecanica, ci o entitate extraordinara si misterioasa. Aceasta intelegere m-a condus catre decizia de a urma un Doctorat in Consiliere Transpersonala.

Si, in cele din urma, am facut pasul catre ceea ce am iubit dintotdeauna: a ajuta, atat cat imi sta in putere, pe cei aflati in nevoie — a vindeca suflete.

Poate pentru ca si eu am avut, la randul meu, nevoie de sprijin, inteleg profund cat de mult poate conta acesta. Desi parcursul meu academic a fost unul constant ascendent, drumul personal a fost presarat cu multe suisuri si coborasuri. Am trait personal multe dintre dificultatile cu care se confrunta cei care astazi imi cauta indrumarea. Cunosc abuzul, abandonul si violenta. Cunosc frica, singuratatea si tristetea. Si, poate prea devreme in viata, am cunoscut rautatea umana in forma ei cea mai pura.

In timp, insa, am invatat ca atunci cand viata iti ofera lamai, poti alege sa faci limonada. Ca supravietuirea cere mai mult decat dorinta — cere curaj si determinare. Am inteles ca o singura persoana extraordinara poate lumina o lume intreaga si poate echilibra o mie de experiente negative.

Am invatat sa traiesc cu ranile mele, sa le privesc ca pe pietre pretioase — nu pentru durerea pe care o poarta, ci pentru lectiile pe care le ofera. Am invatat sa lupt, sa merg mai departe si sa transform fiecare incercare intr-o oportunitate de crestere si sens.

Dupa multe cautari, calatorii si experiente care m-au purtat in locuri remarcabile, viata m-a adus in Londra. Aici am descoperit un alt tip de frumusete: cea a contrastelor — forfota orasului si linistea parcurilor, trecutul impletit armonios cu prezentul, si oameni si povesti care te inspira sa privesti viata cu curiozitate si deschidere, amintindu-ne tuturor cat de profund de asemanatori suntem.

Cred cu tarie ca avem ceva de invatat de la fiecare fiinta din jurul nostru si pot spune, fara ezitare, ca, desi am avut privilegiul de a intalni multi oameni deosebiti, cea mai inteleapta persoana pe care am cunoscut-o vreodata a fost bunica mea, Ecaterina – o femeie de la sat care, desi putea parea modesta pentru unii, purta in ea o intelepciune tacuta, rabdare si valori profunde. Ea m-a invatat umilinta, bunatatea si integritatea si, asa cum am citit la un moment dat undeva, sa nu privesc niciodata pe cineva de sus, decat daca ma aplec sa il ridic de la pamant. De la ea am invatat ca vietile simple ascund adesea cele mai profunde lectii.

Cea mai mare bucurie a vietii mele sunt copiii mei, care m-au invatat cum se simte iubirea neconditionata si fericirea autentica.

Cred ca disciplinele care ar trebui studiate in programa standard, indiferent de domeniu, sunt Filosofia si Etica — dar cele autentice si profunde — pentru tot ceea ce ne ofera. Oamenii ar trebui invatati sa gandeasca critic si sa se puna in locul celorlalti. Intelegerea principiilor si a valorilor morale este esentiala, pentru ca simpla cunoastere a legii este insuficienta in absenta intelegerii si a respectului fata de semenii nostri. Ca si Rousseau, Rogers si Maslow, cred ca fiecare fiinta umana se naste buna; are nevoie doar de sansa de a creste si de a inflori.

Iubesc poeziile lui Eminescu, Cosbuc si Alecsandri, asa cum iubesc natura si tot ceea ce exista. Cea mai profunda pace o gasesc in fosnetul frunzelor, in adierea vantului, in picaturile de ploaie sau in valurile marii. Cea mai mare vindecare vine din imbratisarea unei alte fiinte, indiferent de forma sau marimea sa. Iar copiii sunt cea mai pretioasa comoara, una pe care trebuie sa o protejam ca pe lumina ochilor nostri.

Pentru mine, cea mai extraordinara figura pe care a cunoscut-o vreodata umanitatea este Iisus, pentru iubirea fara margini si stapanirea de care a dat dovada.

Aspir la intelepciune si sper ca, intr-o zi, sa o pot atinge.

Continui sa studiez pentru ca iubesc cu adevarat ceea ce fac. Urmez acest drum din pasiune si sper ca tot ceea ce am invatat — din carti, studii ori din lectiile vietii — sa iti poata fi de folos si tie, atunci cand vei avea cea mai mare nevoie.